Cu mocănița pe Valea Vaserului

Deși încerc să evit cât pot aglomerația lunii august, n-am putut rezista propunerii făcute de Corina de a petrece 2 zile în Maramureș. Ne-am organizat destul de repede și după ce am participat la un eveniment în familie, am plecat din Suceava spre Borșa, unde aveam în plan un tur prin munții Rodnei și o plimbare cu mocănița pe Valea Vaserului. Visam la șuieratul locomotivei cu abur de aproape un an, dar n-a fost chip să ajung la Vișeu de Sus, așa că acum urma să profit de șansa care mi se oferea, fără să stau prea mult pe gânduri. Citește în continuare „Cu mocănița pe Valea Vaserului”

Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu

Iubesc Sibiul și de fiecare dată când mă întorc la el descopăr ceva nou, o stradă neumblată, un zid neștiut, gustul unei noi arome de înghețată sau chipuri noi de copii care aleargă în tălpile goale printre țâşnitorile din Piața Mare, de fiecare dată cu aceeaşi bucurie de neoprit. Ultima descoperire am făcut-o săptămâna trecută în timp ce ne aflam în tranzit spre București și căutam un loc drăguț în care să ne oprim pentru o pauză de relaxare. Aflasem de mănăstirea din Cârța întâmplător, răsfoind internetul, iar acum urma să facem un popas ca s-o vedem live. Citește în continuare „Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu”

Cascais și Boca do Inferno

Mă întorc cu gândul la Portugalia ca să ”plătesc” o datorie mai veche legată de Cascais, una din stațiunile portugheze preferate de turiștii care vizitează Lisabona și care își doresc să facă plajă sau baie în ocean. Am petrecut aici câteva ore în dimineața dinaintea plecării spre casă. Voiam să vedem Boca do Inferno și speram ca valurile oceanului să fie agitate ca să putem experimenta ceea ce îmi imaginam a fi puțin scary atunci când mă gândeam la grota cunoscută sub numele de ”Gura Iadului”.  N-a fost să fie…am nimerit o zi senină și liniștită, fără nici o adiere de vânt și fără valuri învolburate, însă am avut parte de alte evenimente care ne-au făcut plimbarea frumoasă. Citește în continuare „Cascais și Boca do Inferno”

Traseu în Piatra Craiului. Casa Folea-La Table-Refugiul Grind

Un ”cucuriguu” lung și ascuțit ne-a trezit la realitate duminică dimineața la ora 7. Am coborât din pat în vîrful picioarelor, am deschis fereastra și în secunda următoare am avut parte de unul dintre cele mai bune momente ale zilei. O priveliște încântătoare m-a făcut să deschid ochii mari și să rămân pentru câteva secunde nemișcată. Un val de ceață subțire aluneca peste dealurile verzi, strecurându-se încet printre copaci și gospodării. N-am avut camera la mine, o lăsasem în mașină și până aș fi adus-o, ceața s-ar fi risipit, așa că am tras aer adânc în piept și am lăsat natura să-mi retrezească simțurile adormite de prea mult stat în București. Citește în continuare „Traseu în Piatra Craiului. Casa Folea-La Table-Refugiul Grind”

Gura Diham-Cabana Diham

Duminică dimineața am plecat spre Bușteni împreună cu câțiva prieteni de pe meleaguri străine, după o noapte în care ne-am plimbat pe străzile Bucureștiului, am fumat narghilea și am stat la taclale ca să recuperăm timpul în care n-am mai știut unii de alții. Nu ne-a păsat că eram obosiți, voiam să profităm la maxim de timpul pe care-l mai aveam de petrecut împreună, așa că am ieșit din București și ne-am îndreptat spre munte. Citește în continuare „Gura Diham-Cabana Diham”

O zi în Balcic. Vizită la Castelul Reginei Maria

Când spun Balcic, primul lucru la care mă gândesc este Castelul Reginei Maria, un loc ce mi-a rămas la suflet după ce l-am vizitat, nu numai pentru frumusețea lui ci și pentru admirația pe care i-o port celei care a iubit cel mai mult acest tărâm.
Citește în continuare „O zi în Balcic. Vizită la Castelul Reginei Maria”

Balcic în asfințit

Soarele cobora tăcut spre asfințit învăluind pe nesimțite faleza într-o nuanță caldă de galben auriu. Nu era un apus care să ne ofere un spectacol grandios de culori, însă liniștea care începea să se lase ne îndemna la o plimbare cu paşi rari prin portul de iahturi, printre care marea bolborosea fără noimă. Se auzeau acorduri de chitară, povești citite înainte de culcare și sticle ciocnite alături de: „Nazdrave!”. Citește în continuare „Balcic în asfințit”

De mână cu marea, spre Capul Kaliakra

La aproximativ 3 ore și jumătate de mers cu mașina din București, pe coasta Mării Negre, dincolo de granița cu Bulgaria, se află o zonă deosebită cu peisaje spectaculoase, care merită explorate în orice sezon, nu numai în cel estival. Am descoperit acolo puțin din sălbăticia naturii, pornind de la farul din Shabla și culminând cu Capul Kaliakra, unde ruinele unei cetăți străvechi, bine păstrate încă din antichitate, stau neclintite deasupra mării, pe o limbă de pământ stâncos și roșiatic. Citește în continuare „De mână cu marea, spre Capul Kaliakra”

Grădina Japoneză din Wroclaw

În așteptarea primăverii cu exploziile ei de culori și miresme, vă povestesc în postarea de azi despre Grădina Japoneză din Wroclaw, Polonia, unde arta și natura se întrepătrund într-un mod spectaculos.

Grădina este situată în Parcul Szczytnicki, cel mai mare parc din oraș, întins pe o suprafață de 100 de hectare și deosebit de frumos, plimbarea pe aleile lui fiind pentru noi un preambul la ”experiența japoneză” de care urma să avem parte. Citește în continuare „Grădina Japoneză din Wroclaw”

Weekend belgian (I). Bruxelles

Primele amintiri legate de Bruxelles sunt învăluite în miros de vanilie și mă duc cu gândul la gustul sublim al gofrelor proaspăt făcute, cu căpșuni și frișcă, pe care le-am savurat într-o seară ploioasă (prima petrecută aici), așa… la colț de stradă, sub umbrelă, în apropiere de Grand Place. Le-am cumpărat de la o gaufrerie, unde vânzătoarea era româncă, Alina.
Căutam un restaurant unde să cinăm, însă mirosul și geamurile aburite ale gaufreriei în spatele cărora, fructe proaspete decorau straturi de frișcă și ciocolată, ne-au făcut să ne oprim instantaneu, ca să ne stricăm pofta de mâncare. Însă iată avantajul de a fi adult! Mănânci ce vrei, când vrei. 🙂 Alina ni le-a pregătit cu multă atenție, în funcție de preferințele noastre, așa că…la revedere cină, bine-ai venit gustoasă gofră, de căpșuni și frișcă plină! Citește în continuare „Weekend belgian (I). Bruxelles”