Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu

Iubesc Sibiul și de fiecare dată când mă întorc la el descopăr ceva nou, o stradă neumblată, un zid neștiut, gustul unei noi arome de înghețată sau chipuri noi de copii care aleargă în tălpile goale printre țâşnitorile din Piața Mare, de fiecare dată cu aceeaşi bucurie de neoprit. Ultima descoperire am făcut-o săptămâna trecută în timp ce ne aflam în tranzit spre București și căutam un loc drăguț în care să ne oprim pentru o pauză de relaxare. Aflasem de mănăstirea din Cârța întâmplător, răsfoind internetul, iar acum urma să facem un popas ca s-o vedem live.

Aflată la aproximativ 45 de km distanță față de Sibiu, Abația Cisterciană din satul Cârța reprezintă un loc unic în România. Până să o descopăr, nu auzisem niciodată de cistercieni. Aceștia sunt reprezentanții unui ordin călugăresc catolic apărut în Franța în anul 1098, care își construiau mănăstirile în locuri izolate și mlăștinoase și trăiau foarte auster. Munceau întreaga zi, cu mici pauze din 3 în 3 ore pentru rugăciune, erau vegetarieni, nu își încălzeau locuințele și vorbeau între ei doar strictul necesar. Principiul după care se ghidau era: ”Roagă-te și lucrează!”

Carta-64.jpg

În România au existat două mănăstiri cisterciene, prima la Igriș, în județul Timiș, unde s-au pus şi bazele primei biblioteci de pe teritoriul României, iar a doua la Cârța, aceasta fiind singura care s-a păstrat. Mănăstirea de le Igriș a fost distrusă în timpul unor invazii ale tătarilor și nu a mai fost reconstruită.

Mănăstirea de la Cârța a fost la rândul ei construită pe locul unei mlaștini și ridicată mai întâi din lemn apoi din piatră, sub îndrumarea unor meșteri francezi, devenind prima construcție gotică din Transilvania. Cu timpul, călugării de aici au început să fie atrași de viața luxoasă, uitând de principiile monahale, ceea ce a dus la desființarea abației în 1474, din ordinul lui Matei Corvin. Astăzi, biserica dintre ruine servește drept loc de închinare pentru comunitatea evanghelică din Cârța.

foto-5

La Cârța am ajuns ușor, luând-o pe drumul care merge spre Brașov. După localitatea Scoreiu, am virat stânga chiar în dreptul indicatorului, iar de acolo până în centrul satului am mai parcurs fix 3 km. De la intrarea în sat am mers pe drumul principal care cotește la un moment dat spre dreapta și ajunge la mănăstire. Am găsit acolo și o parcare măricică și goală, așa că m-am bucurat la gândul că vom avea toată mănăstirea la dispoziție numai pentru noi. N-am mai întâlnit decât doi vizitatori, ceea ce m-a încântat foarte tare și m-a făcut să simt că în sfârșit pot respira după nebunia și aglomerația celor câteva zile de concediu petrecute în ingrata lună august.

Carta-70

De la așa-zisul ghișeu info, care este în același timp și terasă unde să te răcorești sau odihnești la sfârșitul vizitei, am cumpărat bilete la prețul de 5 lei/persoană. Acestea includ vizitarea ruinelor și a unui muzeu în care noi n-am intrat, am preferat să ne plimbăm numai pe afară.

Ne-am îndreptat nerăbdători spre poarta cu rozetă (sau fereastră polilobată), care ne atrăgea ca un magnet. Era așa de frumoasă, iar lipsa acoperișului ne-a dus imediat cu gândul la o ușoară asemănare a mănăstirii Cârța cu mănăstirea Carmo din Lisabona, cu aceleași ziduri înalte și arcade construite în stil gotic, un loc special care mi-a rămas la suflet.

Curtea exterioară, îngrijită și aranjată la linie a fost ca un preambul pentru curtea interioară care i-a făcut pe cei doi turiști care mai vizitau mănăstirea să scoată un ”-Wow!” după ce au trecut pe sub arcada gotică. Am înaintat și noi pe aleea de piatră și am observat în partea dreaptă câteva morminte care constituie unicul cimitir al soldaților germani căzuți în septembrie 1916.

foto-27Carta-57

Curtea interioară e mică și după câțiva metri am intrat în biserică. Aici am găsit o atmosferă prietenoasă. Pe marginea fiecărei bănci erau așezate cărți cu imnuri, gata pregătite pentru slujbă. Lumina caldă și liniștită care trecea prin ferestre ne-a făcut să mai zăbovim și să citim informațiile interesante legate de ordinul cistercienilor și abația Cârța, afișate în partea stângă a intrării.

Am luat-o apoi prin spate și am ajuns la ruinele sălii capitulare, a biliotecii și a dormitorului comun, unde am găsit o îmbinare superbă și unică de stiluri arhitecturale, gotic cu romanic (două ferestre gotice încadrate într-o arcadă romanică).

Am mai făcut o oprire în turnul mănăstirii, după ce ne-a luat 5 minute să găsim intrarea mică și ascunsă în partea stângă a curții interioare, prin care a trebuit să trecem aplecați, apoi să urcăm cu mare grijă treptele întunecoase și abrupte, până sus în clopotniță, de unde am putut privi totul de la înălțime.

Și ca un ultim răsfăț, după terminarea vizitei ne-am așezat în balansoarul din curte și ne-am destins într-un legănat ușor timp de câteva minute apoi ne-am continuat drumul spre casă.

IMG_6311.jpg

Descoperirea mănăstirii cisterciene din Cârța a fost o experiență surprinzătoare și neașteptat de frumoasă. Am găsit aici un sat liniștit și un monument unic, puțin populat, deschis de marți până duminică, un loc care face toți banii și însutit mai mult!

Anunțuri

2 gânduri despre „Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s