Gura Diham-Cabana Diham

Duminică dimineața am plecat spre Bușteni împreună cu câțiva prieteni de pe meleaguri străine, după o noapte în care ne-am plimbat pe străzile Bucureștiului, am fumat narghilea și am stat la taclale ca să recuperăm timpul în care n-am mai știut unii de alții. Nu ne-a păsat că eram obosiți, voiam să profităm la maxim de timpul pe care-l mai aveam de petrecut împreună, așa că am ieșit din București și ne-am îndreptat spre munte.

După ce am trecut de Bărcănești, am început să vedem prin lanurile întinse și verzi, aruncați ici-colea, câțiva maci roșii. Îi căutam mereu cu privirea în timp ce mașina rula pe șosea, iar ei se arătau din ce în ce mai des, până când fâșia de verdeață din dreapta noastră s-a transformat într-un covor imens de pete roșii, mișcătoare în bătaia vântului. Am oprit ca să ne minunăm pentru că eu, una, n-am mai văzut în viața mea atâția maci adunați la un loc, desigur, în afară de poze.

camp-de-maciNu stiu cât am stat acolo parcați pe marginea drumului, dar în spatele nostru se formase un cârd mare de mașini. Se opreau mulți, iar noi trebuia să le facem loc. Însă cum să te dai dus din fața unei așa frumuseți. Eu aș mai fi stat, numai că trebuia s-o luăm din loc pentru că ne aștepta muntele. Am tras câteva poze, ca amintire și am plecat.

Drumul a decurs fără probleme, am scăpat de aglomerație în Comarnic și Sinaia, iar în Bușteni am încetinit pentru ca prietenii mei să poată filma Caraimanul, surprinși de frumusețea României. Mă simțeam mândră cu țărișoară asta pe care de multe ori îmi vine să o blamez, dar dacă-i vorba de natură și de locuri neatinse de mâna omului, o iubesc tare de tot.

Am cotit stânga spre complexul Gura Diham, am plătit taxa de ecologizare de 10 lei, în schimbul căreia am primit un sac mare pentru gunoi, apoi am parcurs cei câțiva km pâna la parcarea din fața complexului cu ochii în dreapta și-n stânga la mulțimea de corturi, mașini, rulote și oameni înghesuiți care roiau în toate direcțiile.

După ce am parcat am avut senzația că am scăpat de aglomerație și am răsuflat ușurați. Ne-am dezmeticit puțin, apoi cu rucsacii în spate am început traseul către Cabana Diham, care la început este comun cu cel care merge spre Poiana Izvoarelor.

După primul urcuș drumul se bifurcă, iar noi am luat-o spre dreapta și am intrat în pădure, urmărind triunghiul albastru. Prima parte a fost cam noroioasă, iar într-un loc am găsit câteva urme ce păreau a fi ale lui Moș Martin. Nu le-am dat prea multă importanță ca să nu las teama să-și facă de cap. Voiam să mă simt bine și să mă pot bucura sută la sută de mica noastră escapadă muntoasă.

Drumul prin pădure a fost plăcut. Nu ne-am grăbit și deși pe indicator scria că traseul se parcurge într-o oră și jumătate, nouă ne-a luat mai mult de două ore, cu tot cu popasuri. Ne-am oprit prin luminișuri ca să ascultăm păsările și ne-am răcorit mâinile cu apa rece din izvoarele ce ne ieșeau în cale.  Training25.03.2016--102erDupă un alt urcuș ne-am trezit într-o zonă dreaptă, în care poteca își făcea loc printre trunchiurile albicioase de mesteceni într-o liniște absolută, aproape ireală. Nu se auzea nici cel mai mic zomot, nici un foșnet, nici o mișcare. Am stat tăcuți preț de câteva secunde, până ce primul pârâit al unui copac ne-a făcut să tresărim și să facem cu privirea un tur rapid de 360 de grade, apoi să ne relaxăm amuzați.Training25.03.2016--108Training25.03.2016--111Training25.03.2016--112După câteva momente de respiro am continuat și nu ne-am mai oprit până în Șaua Baiului, unde am făcut un popas ca să admirăm Caraimanul și Coștila, apoi ne-am așezat în iarbă pentru o baie de soare. Un lucru nou pe care l-am aflat aici, pe propria-mi piele a fost acela că nu numai albinele, ci și bondarii înțeapă și încă bine de tot. I-am tăiat calea unui bâzâitor grăbit, iar el a ripostat fulgerător. Mai am și acum, la mai bine de o săptămână, o umflătură roșie, ca amintire. 🙂 vvvmmm.jpgTraining25.03.2016--145 Din Șaua Baiului până la Cabana Diham am mai făcut aproximativ o jumătate de oră, după ce am cotit la stânga, pe un drum forestier pe care l-am parcurs cu ochii îndreptați spre Măgura Codlei, Postăvaru și cerul clar, de un albastru intens.

N-a mai durat mult și am ajuns la capătul traseului nostru, în locul din care priveliștea asupra Bucegilor era de-a dreptul spectaculoasă. Am privit, în bătaia soarelui vârful Bucșoiu, înzăpezit și înconjurat de atâtea nuanțe de verde și m-am gândit că singurele care mai lipseau din peisaj erau marmotele…ciocolata o aveam noi :D.sdasa3Ne-am tolănit iar pe iarbă cu mâinile sub cap şi am respirat adânc, apoi am privit cerul și munții și brazii, apoi iar cerul și tot așa până când am simțit cum mă cuprinde toropeala aceea plăcută dinaintea somnului, dar nu m-am lăsat doborâtă, deși mi-ar fi plăcut să ațipesc şi să visez lângă Bucegi.Diham76.jpgppp Ne-am îndreptat apoi spre cabană ca să mâncăm pentru că era ora prânzului. În meniul zilei am găsit ciorbe, pui la ceaun, tochitură și chiar sarmale. Prețurile au fost decente iar preparatele gustoase. Cu stomacurile mulțumite am luat drumul de întoarcere spre Gura Diham pe același traseu, descoperind noi fațete ale naturii.cvcv

Timpul a zburat repede, dar cele câteva ore petrecute în natură ne-au făcut să ne simțim minunat. Am respirat aer curat și ne-am pus în mișcare simțurile ca să vedem frumusețea ce ne înconjoară. Am ieșit din fereastra cotodianului și ne-am încărcat cu energie și vitalitate.

Și-o ultimă vorbă, preluată din înțelepciunea altora, sună așa: Keep close to Nature’s heart… break clear away once in awhile and climb a mountain or spend a week in the woods. Wash your spirit clean. John Muir

Anunțuri

18 gânduri despre „Gura Diham-Cabana Diham

  1. Rândurile scrise de tine m-au făcut să visez cu ochii deschiși. Clar, trebuie să ajung și eu acolo…să simț aerul curat, să-mi răcoresc mâinile în apa de la izvor, să privesc albastrul cerului și măreția munților!

    Apreciază

    1. Ma bucur ca ti-am deschis apetitul pentru o escapada la munte. Traseul e usor, iar la final (dar nu numai) te va rasplati generos, cu peisaje frumoase si senzatii pe care intre blocurile din Bucuresti n-ai cum sa le simti. Merita incercat!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s