Ceai fierbinte și soare la Cheile Grădiștei-Fundata

Un prieten de-al meu îmi spunea mereu: ”Un strop de cafea și-o rază de soare mă fac fericit!” Eu parcă n-aș spune asta în dreptul cafelei, dar după o rază de soare tânjeam de ceva vreme. Prea mult cer mohorât a adus cu ea iarna. În București nu se anunțau zile prea senine, așa că am plecat în căutarea soarelui pe alte meleaguri. Un road trip de o zi la munte era ceea ce speram să ne aducă mai aproape de lumina și căldura lui.
Citește în continuare „Ceai fierbinte și soare la Cheile Grădiștei-Fundata”

Cascada Kaya Bunar (Hotnitsa), popas de liniște și sălbăticie în apropiere de Veliko Târnovo

Sunt mulți cei care au auzit sau vizitat măcar o dată Veliko Târnovo, frumosul orășel bulgar de pe malul râului Yantra, însă mai puțini știu că în apropiere de acesta, la numai 20 de km depărtare, se află Cascada Kaya Bunar, un loc deosebit, care pe mine m-a impresionat. Am fost acolo de două ori și dacă s-ar mai ivi o altă ocazie, n-aș sta pe gânduri. Citește în continuare „Cascada Kaya Bunar (Hotnitsa), popas de liniște și sălbăticie în apropiere de Veliko Târnovo”

Sibiu cu aromă de Crăciun

Nu-mi place frigul, dar îndrăgesc iarna pentru bucuria primei zăpezi, pentru străzile împodobite, pentru atmosfera târgurilor de Crăciun și pentru colinde, pe care, recunosc că uneori le ascult și vara. 🙂 Și cum weekendul trecut am avut iar o stare de ”nestare”, am dat o fugă la Sibiu ca să vedem cu ochii noștri Târgul de Crăciun și să simțim gustul sărbătorilor de iarnă în orașul meu de suflet.
Citește în continuare „Sibiu cu aromă de Crăciun”

Întâlnire cu marea la început de noiembrie

Vântul bătea cu putere duminică dimineața, iar valurile înspumate se repezeau continuu să înghită țărmul. Ne-am tras glugile pe cap și am pășit pe nisipul umed. Simțeam cum, sub tălpile noastre, scoicile se sfărâmau ca niște coji de ou. M-am oprit în fața unei cochilii mari, perfecte, pe care am văzut-o înfiptă în nisip, una dintre acelea pe care vara le cumperi de la chioșcul de suveniruri. M-am aplecat să o ridic, dar o alta, la fel de frumoasă mi-a atras atenția, apoi încă una și încă una, iar când am privit de-a lungul plajei, am realizat că aceasta era plină de cochilii portocalii de toate mărimile. Priveam în jur uimiți. Plaja Corbu tocmai devenise locul cu cele mai multe scoici pe metru pătrat, pe care l-am văzut până acum.
Citește în continuare „Întâlnire cu marea la început de noiembrie”

Cabana Babele-Cabana Caraiaman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor

Sâmbătă dimineată am aruncat din nou rucsacii și bocancii în portbagajul mașinii și ne-am îndreptat în viteză spre munte. Pe drum, încă somnoroasă, Corina îmi spunea că se sufocă în București. Era sătulă de ”fețele posomorâte” pe care le vedea în fiecare zi și nu voia să ajungă una dintre ele. Avea nevoie de un moment de respiro și știa că muntele e generos și tămăduitor. ”-E cea mai bună terapie!” mi-a spus. Deși mi s-a părut că sună oarecum a clișeu, i-am dat imediat dreptate, gândindu-mă că nimic nu se compară cu bucuria simțită la sfârșitul unei zile petrecute pe munte, cu trupul obosit dar spiritul înviorat și liber. Citește în continuare „Cabana Babele-Cabana Caraiaman-Brâna Mare a Caraimanului-Crucea Eroilor”

Prin Munții Rodnei. Lacul Știol și Cascada Cailor

Deși era o dimineață senină, prognoza meteo suna amenințător –”ploi cu descărcări electrice și vânt puternic începând cu ora 11”. Ne-am luat totuși inima în dinți (și bine am făcut) și la ora 9 fix am fost în fața telescaunui din Borșa, completând grupul de 15 persoane, fără de care acesta nu pornește. Telescaunul funcționează între orele 9-17, iar prețul este de 10 lei pe segment. Ne-am aliniat frumos doi câte doi și imediat am început urcarea spre stână, trecând în liniște pe deasupra brazilor. Aerul era rece așa că mi-am tras gluga peste cap și m-am înfășurat mai bine în pătura pe care o primisem la plecare. Simțeam trepidațiile zgomotoase ale barelor de metal la fiecare nod al firelor de telescaun și pentru câteva minute mi-am lăsat imaginația să născocească scenarii exagerate, asemănătoare celui din filmul Frozen. Noroc că urcarea a fost scurtă. În aproximativ 20 minute am pus din nou picioarele pe pământul plin de rouă și ne-am pregătit pentru destinațiile zilei – Lacul Știol și Cascada Cailor. Citește în continuare „Prin Munții Rodnei. Lacul Știol și Cascada Cailor”

Cu mocănița pe Valea Vaserului

Deși încerc să evit cât pot aglomerația lunii august, n-am putut rezista propunerii făcute de Corina de a petrece 2 zile în Maramureș. Ne-am organizat destul de repede și după ce am participat la un eveniment în familie, am plecat din Suceava spre Borșa, unde aveam în plan un tur prin munții Rodnei și o plimbare cu mocănița pe Valea Vaserului. Visam la șuieratul locomotivei cu abur de aproape un an, dar n-a fost chip să ajung la Vișeu de Sus, așa că acum urma să profit de șansa care mi se oferea, fără să stau prea mult pe gânduri. Citește în continuare „Cu mocănița pe Valea Vaserului”

Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu

Iubesc Sibiul și de fiecare dată când mă întorc la el descopăr ceva nou, o stradă neumblată, un zid neștiut, gustul unei noi arome de înghețată sau chipuri noi de copii care aleargă în tălpile goale printre țâşnitorile din Piața Mare, de fiecare dată cu aceeaşi bucurie nestăvilită. Ultima descoperire am făcut-o săptămâna trecută în timp ce ne aflam în tranzit spre București și căutam un loc drăguț în care să ne oprim pentru o pauză de relaxare. Aflasem de mănăstirea din Cârța întâmplător, răsfoind internetul, iar acum urma să facem un popas ca s-o vedem live. Citește în continuare „Popas la Abația Cisterciană din Cârța, Sibiu”

Cascais și Boca do Inferno

Mă întorc cu gândul la Portugalia ca să ”plătesc” o datorie mai veche legată de Cascais, una din stațiunile portugheze preferate de turiștii care vizitează Lisabona și care își doresc să facă plajă sau baie în ocean. Am petrecut aici câteva ore în dimineața dinaintea plecării spre casă. Voiam să vedem Boca do Inferno și speram ca valurile oceanului să fie agitate ca să putem experimenta ceea ce îmi imaginam a fi puțin scary atunci când mă gândeam la grota cunoscută sub numele de ”Gura Iadului”.  N-a fost să fie…am nimerit o zi senină și liniștită, fără nici o adiere de vânt și fără valuri învolburate, însă am avut parte de alte evenimente care ne-au făcut plimbarea frumoasă. Citește în continuare „Cascais și Boca do Inferno”

Traseu în Piatra Craiului. Casa Folea-La Table-Refugiul Grind

Un ”cucuriguu” lung și ascuțit ne-a trezit la realitate duminică dimineața la ora 7. Am coborât din pat în vîrful picioarelor, am deschis fereastra și am lăsat aerul proaspăt să pătrundă în cameră. Abia ce-mi dezlipisem pleoapele somnoroase că în secunda următoare am și avut parte de unul dintre cele mai bune momente ale zilei… am privit de la fereastră dealurile învăluite de aburul dimineții într-o perdea subțire și mișcătoare. N-am avut camera foto la îndemână, o lăsasem în rucsacul din portbagajul mașinii și până aș fi adus-o, ceața s-ar fi risipit…așa că am stat nemișcată și am lăsat natura să-mi retrezească simțurile adormite de prea mult stat în București. Citește în continuare „Traseu în Piatra Craiului. Casa Folea-La Table-Refugiul Grind”